De la Retorica Polarizantă la Jurnalism Responsabil: Drumul Moldovei spre Coeziune

Read this Article in English.pdf >>

Într-o țară mică, unde vecinul tău citește știri în rusă, iar tu în română, unde Chișinăul vede „agresiune”, iar Tiraspolul vede „blocadă” — cum mai construiești un adevăr comun? Media din Republica Moldova operează într-un spațiu fragmentat de tensiuni geopolitice, unde narațiunile regionale reflectă realități paralele: de la retorica pro-europeană din Chișinău la discursul pro-rus din Transnistria și Găgăuzia. Această investigație nu doar că radiografiază limbajul polarizant care circulă în presă, ci descoperă și exemple neașteptate de jurnalism echilibrat — dovada că o altă cale este posibilă. Întrebarea nu mai este „cine are dreptate?”, ci „cum poate presa să devină un pod, nu un zid, între moldoveni?”

În dezbaterile publice contemporane, termenul „discurs de ură” este adesea folosit cu ușurință — uneori prea ușor. (1)  Dreptul internațional face însă o distincție clară: nu orice limbaj dur, critic sau partizan constituie hate speech în sens juridic. Conform Planului de Acțiune Rabat (adoptat de ONU în 2012), discursul de ură propriu-zis reprezintă „orice formă de comunicare care atacă sau folosește limbaj peiorativ sau discriminatoriu cu referire la o persoană sau grup pe baza identității acestora — religie, etnie, naționalitate, rasă, culoare, gen sau alt factor identitar” — și care incită la discriminare, ostilitate sau violență.

Majoritatea narațiunilor analizate în această investigație nu ating acest prag. Ele sunt, însă, retorică polarizantă — un limbaj antagonist, partizan și adesea manipulator, care fragmentează societatea de-a lungul liniilor geopolitice, etnice și lingvistice.

De ce contează această distincție? Pentru că, paradoxal, combaterea retorici polarizante trebuie să respecte chiar drepturile pe care încearcă să le protejeze. Articolul 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice (ICCPR) garantează libertatea de exprimare — inclusiv pentru opinii incomode sau critice. Același pact, la Articolul 20, interzice însă „orice apel la ură națională, rasială sau religioasă care constituie incitare la discriminare, ostilitate sau violență.”

Republica Moldova, ca stat parte la Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice (ICCPR) și la Convenția Internațională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (ICERD), are obligația de a preveni discursul de ură efectiv, dar și de a proteja libertatea presei. Această balanță delicată devine și mai complexă într-un context unde:

• Minoritățile etnice și lingvistice (ruși, ucraineni, găgăuzi, bulgari) reprezintă aproximativ 25% din populație și consumă media în limbi diferite;
• Femeile jurnaliste raportează intimidări crescute când acoperă subiecte politice sensibile;
• Tineretul este expus simultan la narațiuni contradictorii pe rețelele sociale, fără instrumente critice de evaluare;
• Accesul la informație devine, de facto, fragmentat: ce știi depinde de limba în care citești.

Când retorica polarizantă devine dominantă, ea nu doar divide — ea erodează accesul egal la drepturile fundamentale: dreptul la informație (ICCPR Art. 19), dreptul la nediscriminare (ICERD Art. 2), dreptul la participare politică, democratică (ICCPR Art. 25). Un cetățean bombardat zilnic cu mesaje că „cealaltă tabără” este dușmanul existențial al națiunii va ezita să participe la dialogul civic, va evita spațiile publice mixte, va perpetua izolarea.

Această investigație nu este o anchetă morală despre „cine greșește mai mult”. Este o radiografie a mecanismelor prin care limbajul mediatic poate — conștient sau nu — să submineze coeziunea socială. Și, mai important, o căutare a soluțiilor: unde funcționează jurnalismul responsabil și cum poate fi extins?
 

Chișinău: Axa Euro-Atlantică și Percepția Amenințări Kremlinului

Presa din capitală, în special publicațiile cu orientare pro-europeană precum Jurnal TV și Jurnal.md, construiește o narațiune în care Federația Rusă este prezentată ca principala sursă de instabilitate și dezinformare în regiune. Aceste publicații relatează consistent despre acțiunile Rusiei în context regional, cu accent pe implicațiile pentru securitatea Moldovei. (2)

Narațiunea dominantă este cea a unui stat agresor care încearcă să submineze suveranitatea Republicii Moldova. Materialele analizate prezintă tentative de corupere a procesului electoral și diverse scheme financiare suspecte, pe care experții le interpretează ca încercări de a atrage Moldova în conflict. (3) Terminologia utilizată include frecvent termeni precum „invazie", „ocupație" și „agresiune" — limbaj care descrie în special acțiunile Rusiei în Ucraina, un război cu repercusiuni directe asupra securității Moldovei.(2)

Linia editorială a acestor publicații plasează clar Moldova în tabăra occidentală, poziționând Rusia ca un pericol existențial. Această abordare, deși reflectă percepția securitară reală a unei părți semnificative a societății moldovenești, operează prin generalizări care pot contribui la polarizare. Dicotomia „noi vs. ei” (structurile occidentale vs. Kremlinul și aliații săi) devine cadrul interpretativ dominant.

Un exemplu ilustrativ este relatarea incidentelor în care drone rusești au intrat în spațiul aerian polonez. Aceste incidente au fost catalogate drept „pur și simplu inacceptabile” de către președintele francez Emmanuel Macron și au generat condamnare fermă din partea președintei Republicii Moldova, Maia Sandu. (4)

Modul de acoperire a acestor evenimente — fără nuanțe sau contextualizare — întărește narațiunea amenințării iminente.

Deși nu constituie hate speech în sens juridic (nu atacă etnia rusă ca atare), această retorică polarizantă poate avea consecințe asupra coeziunii sociale. Cetățenii care consumă exclusiv această presă riscă să dezvolte o percepție omogenizată a „amenințării rusești”, fără a distinge între politicile Kremlinului și identitatea etno-culturală a comunităților rusofone din Moldova. Acest lucru complică dialogul intercomunitar și poate alimenta suspiciuni reciproce între grupurile lingvistice.

Transnistria: Retorica Blocadei și Acuzațiile de Rusofobie

Pe malul stâng al Nistrului, perspectiva asupra realității politice este fundamental diferită. Presa de stat transnistreană, exemplificată de Novosti Pridnestrovya, construiește o narațiune în care regiunea apare ca victimă a presiunilor economice și politice din partea autorităților de la Chișinău. (5)

Publicațiile transnistrene acuză în mod sistematic Chișinăul de „blocadă economică” și de „rusofobie”. Articolele analizate prezintă deciziile economice ale Moldovei — precum introducerea taxelor vamale sau restricțiile la importul de medicamente — ca pe un asalt deliberat asupra bunăstării regiunii. Oficialii transnistreni susțin că aceste măsuri ar putea costa regiunea aproximativ 100 de milioane de dolari, echivalentul a circa 10% din PIB-ul acesteia, cifre pe care le prezintă ca dovadă a presiunii economice exercitate de Chișinău. (6)

Retorica transnistreană este un răspuns direct la o situație economică și politică complexă, marcată de izolarea regiunii și de dependența sa de Rusia. Limbajul folosit se înscrie în categoria retorici polarizante prin demonizarea constantă a adversarului politic (autoritățile de la Chișinău), prezentat ca un „inamic” ce pune în pericol existența regiunii.

Presa de stat din Transnistria se poziționează ca apărător al intereselor cetățenilor ruși și rusofoni din regiune, un punct de vedere care este susținut și amplificat de diplomația de la Moscova. (7) Această aliniere editorială cu politicile Kremlinului transformă publicațiile transnistrene în instrumente ale unei narațiuni geopolitice mai ample, în care Transnistria devine simbolul „rezistenței” împotriva „expansiunii occidentale”.

O asemenea retorică alimentează izolarea psihologică a populației transnistrene față de restul Moldovei. Cetățenii expuși exclusiv acestei narațiuni percep orice inițiativă de reintegrare ca pe o amenințare existențială, nu ca pe o oportunitate de normalizare. Dialogul devine astfel aproape imposibil, iar coeziunea națională — tot mai fragilă.

Autonomia Găgăuză: Iredentismul ca monedă de schimb

În sudul Republicii Moldova, autonomia găgăuză (UTAG) prezintă o situație paradoxală care puțin diferă de cazul transnistrean. Populația găgăuză, preponderent pro-rusă și reticentă față de apropierea de România, își exprimă constant temeri cu privire la o eventuală unificare a Moldovei cu România. (8) Spre deosebire însă de Transnistria, Găgăuzia nu dispune de forțe armate proprii, iar poliția locală se subordonează Inspectoratului General de Poliție al Republicii Moldova (IGPRM).

În acest context, retorica rebelă devine un instrument de negociere politică mai degrabă decât o amenințare reală de secesiune. Liderii politici găgăuzi folosesc sloganuri pro-ruse și discursul autonomist pentru a mobiliza electoratul și a obține concesii de la Chișinău, pe un model similar celui practicat de unele state membre UE în relația cu Bruxelles-ul (cazurile Ungariei lui Orban sau Slovaciei lui Fico). (9)

Articolele din presa pro-rusă de la Comrat acuză frecvent Chișinăul de „încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor rusofoni”, în special prin măsuri precum interzicerea canalelor TV rusești. (10) Această narațiune a „discriminării” rusofone este folosită pentru a justifica poziționarea politică pro-Moscova și pentru a consolida identitatea regională în opoziție cu „centrul românofon”.

Paradoxul devine evident când analizăm realitatea economică: Găgăuzia este profund integrată în sistemul economic și politic al Moldovei, cu aproximativ 70% din bugetul său finanțat de la Chișinău. Regiunea beneficiază, de asemenea, de avantajele liberului schimb cu Uniunea Europeană, în baza Acordului de Asociere semnat de Moldova. Dependența economică de Chișinău contrastează puternic cu retorica secesionistă din spațiul public.

Acest paradox relevă că discursul antagonist este instrumentalizat nu doar pentru a promova o ideologie, ci și ca monedă de schimb în negocierile politice și economice. Retorica partizană devine astfel un instrument de obținere a unor subvenții sporite, a excepțiilor legislative sau a concesiilor politice.

Utilizarea ciclică a retoricii polarizante creează o stare permanentă de incertitudine și complică procesul de construire a unei identități naționale coezive. Cetățenii găgăuzi, expuși constant mesajului că sunt „discriminați” de centru, dezvoltă rezistență față de inițiativele de integrare, chiar dacă acestea ar putea aduce beneficii concrete. În același timp, cetățenii din restul Moldovei percep Găgăuzia ca pe o regiune „iredentistă” și „anti-moldovenească”, ceea ce alimentează prejudecăți reciproce.
 

Bălți și Cahul: Dincolo de Polarizare. Jurnalismul Local ca Model de Coeziune

În contrast puternic cu narațiunile antagoniste din Chișinău, Transnistria și Găgăuzia, există în Republica Moldova exemple de publicații care demonstrează că un jurnalism echilibrat, orientat spre comunitate și bilingv este nu doar posibil, ci și eficient. Aceste redacții — departe de reflectoarele capitalei și de presiunile geopolitice majore — construiesc un model alternativ de comunicare publică, unul care pune dialogul și soluțiile înaintea conflictului.

Publicația eSP.md din Bălți, membră a Asociației Presei Independente, reprezintă un exemplu concret de cum media locală poate deveni un factor de coeziune în loc de divizare. Operând în două limbi — română și rusă — redacția oferă același conținut ambelor comunități lingvistice, evitând astfel crearea „bulelor informaționale” paralele care caracterizează peisajul mediatic național. (11)

Analiza materialelor publicate de eSP.md revelă o agendă editorială centrată pe interesele concrete ale comunității locale: probleme de infrastructură, educație, sănătate, dezvoltare economică. Lipsa narațiunilor politice extreme nu înseamnă neutralitate artificială, ci o alegere conștientă de a prioritiza informația utilă pentru cetățean în detrimentul propagandei geopolitice.

Redacția publică reportaje investigative, interviuri cu actori locali și articole de combatere a dezinformării — fără a cădea în capcana dicotomiei „Est vs. Vest”. Acest echilibru editorial este posibil pentru că publicația nu este dependentă de finanțări politice și nu își asumă rolul de promotor al unei agende geopolitice.

În sudul țării, publicația Ziuadeazi.md din Cahul demonstrează că o orientare pro-europeană nu trebuie să însemne automat retorica militantă sau antagonistă. (13) Materialele analizate se concentrează pe reportaje despre investițiile europene în regiune, proiecte locale de dezvoltare și inițiative de combatere a dezinformării.

Spre deosebire de publicațiile din Chișinău care adoptă un ton de confruntare permanentă, Ziuadeazi.md își asumă o abordare constructivă: în loc să „demonizeze” adversarul, publicația evidențiază beneficiile concrete ale integrării europene pentru comunitatea locală. Această strategie editorială — centrată pe soluții, nu pe conflict — este semnificativ mai eficientă în construirea susținerii publice pentru parcursul european al țării.

Dar ce mai fac diferit aceste publicații?

Analizând modelul editorial al eSP.md și Ziuadeazi.md, identificăm câteva caracteristici comune care le diferențiază de presa polarizantă:

Bilingvism funcțional — conținut identic în ambele limbi, nu narațiuni paralele pentru audiențe diferite. Ancorare în realitatea locală — probleme concrete ale comunității, nu teorii geopolitice abstracte. Un ton constructiv — focus pe soluții și oportunități, nu pe dușmani și amenințări. Independență financiară — surse de finanțare diversificate, fără dependență de agende politice. Combaterea dezinformării prin fact-checking și contextualizare, nu prin propaganda inversă. Umanizarea subiectelor — prezentarea oamenilor ca indivizi complecși, nu ca stereotipuri etnice sau politice.

Aceste publicații demonstrează că jurnalismul responsabil poate fi simultan relevant, curajos și orientat spre coeziune socială. Ele nu evită subiectele sensibile, dar le abordează cu nuanță și cu respect pentru complexitatea realității moldovenești.

De ce aceste modele editoriale rămân marginale?

Paradoxal, publicațiile locale echilibrate primesc mai puțină atenție și mai puține resurse decât cele polarizante. Motivele sunt multiple: audiențele fragmentate preferă narațiuni simple și emoționale; rețelele sociale amplifică conținutul conflictual; finanțatorii — atât interni cât și externi — sunt adesea interesați de promovarea unei agende politice clare, nu de jurnalism nuanțat.

Cu toate acestea, impactul pe termen lung al jurnalismului constructiv este semnificativ mai profund: construiește încredere instituțională, educă cetățenii în gândirea critică și creează spații de dialog intercomunitar — toate ingrediente esențiale pentru coeziunea socială durabilă.

Concluzii. Un Apel la Acțiune

Această investigație a confirmat o realitate pe care o simțim, dar rareori o documentăm: peisajul mediatic moldovenesc nu reflectă fidel adevărul — el îl fragmentează. Chișinău, Transnistria, Găgăuzia operează cu realități paralele, fiecare construind propria versiune a victimei și a agresorului. Dar demersal nostru a descoperit și altceva: că un jurnalism echilibrat nu doar că este posibil în țară — el există deja. Publicații precum eSP.md din Bălți și Ziuadeazi.md din Cahul demonstrează că alternativa la polarizare nu este neutralitatea, ci curajul de a raporta fără a transforma fiecare subiect într-un război ideologic.

Retorica antagonistă nu e doar o problemă de stil — ea erodează drepturile fundamentale. Minoritățile sunt prinse între narațiuni care le stigmatizează. Generația tânără crește fără instrumente critice, iar mediul rural deseori rămâne captiv unei singure realități. Și când cetățenii nu mai au un spațiu informațional comun, dialogul democratic moare.

Ce soluții a fi? Să fie extins ceea ce funcționează deja: jurnalismul local bilingv, educație media ca prioritate națională, protecție reală pentru jurnaliști expuși la riscuri, adoptarea limbajului și metodicii jurnalismului de pace. (13) Nu ca ideologie, ci ca practică profesională. Să transformăm presa din raportant al diviziunilor în facilitator al dialogului — statul moldovenesc (ca și majoritatea statelor din Uniunea Europeană) parte la ICCPR și ICERD, are obligația să investească în pluralism real, nu doar în control.

Această investigație nu este un rechizitoriu împotriva jurnaliștilor moldoveni, care lucrează adesea în condiții dificile și sub presiuni imense. Este un apel la responsabilitate colectivă: jurnaliști, editori, proprietari de media, autorități, organizații internaționale și cetățeni — toți avem un rol în transformarea peisajului mediatic dintr-un câmp de bătălie într-un spațiu de dialog.

Exemplele din Bălți și Cahul ne arată că nu visăm imposibilul. Jurnalismul constructiv, orientat spre comunitate și responsabil există și funcționează. Provocarea noastră este să-l extindem, să-l susținem și să-l facem norma, nu excepția.

Adevărata întrebare nu este „putem depăși polarizarea?” — ci „suntem dispuși să investim în instrumentele necesare pentru asta?”. Răspunsul va determina nu doar calitatea jurnalismului moldovenesc, ci și viitorul coeziunii sociale într-o țară antagonizată și profund divizată, dar încă capabilă să găsească un limbaj comun.

 

Surse citate:

1. Plan de analiză: Limbajul de ură în media Română și Rusă din R.Moldova.docx https://docs.google.com/document/d/1ddKuWesumwKRW9bZbdFKNi8kz3byb71-/edit?usp=sharing&ouid=114126928002710030757&rtpof=true&sd=true 
2. Externe | JurnalTV.md, https://www.jurnaltv.md/category/externe
3. „Vrea să ne atragă în război”: Explicația experților pentru sumele uriașe cheltuite de Rusia ca să influențeze alegerile din R. Moldova, https://moldova1.md/p/54186/-vrea-sa-ne-atraga-in-razboi--explicatia-expertilor-pentru-sumele-uriase-cheltuite-de-rusia-ca-sa-influenteze-alegerile-din-r-moldova
4. Indignare în Europa după ce dronele rusești au intrat în Polonia. O ripostă armată este improbabilă, https://moldova.europalibera.org/a/indignare-in-europa-dupa-ce-dronele-rusesti-au-intrat-in-polonia-o-riposta-armata-este-improbabila-/33526652.html
5. Analysis | Новости Приднестровья | Официальное информагентство Приднестровской Молдавской Республики, https://novostipmr.com/en/razdel/analitika
6. Moldova divizată. Atenuarea tensiunilor, în contextul amestecului Rusiei și al apropierii alegerilor — Crisis Group, https://crisisgroup-staging-2.sbx.so/sites/default/files/2024-09/b097-moldova-divided-romanian.pdf 
7. World | Новости Приднестровья | Официальное информагентство Приднестровской Молдавской Республики, https://novostipmr.com/en/razdel/v-mire
8. Gagauzia: Growing Separatism in Moldova?, https://www.files.ethz.ch/isn/179063/commentary_129.pdf
9. Gagauzia: growing separatism in Moldova? | OSW Centre for Eastern Studies, https://www.osw.waw.pl/en/publikacje/osw-commentary/2014-03-10/gagauzia-growing-separatism-moldova
10. Will Gagauzia Become Moldova's Second Breakaway Region?, https://carnegieendowment.org/russia-eurasia/politika/2024/05/gagauzia-moldova-putin-shor?lang=en
11. esp.md — Media Ownership Monitor Moldova, https://moldova.mom-gmr.org/ro/media/online/outlet/esp-md-98110/ 

     12. ziuadeazi.md — ştiri din Cahul — YouTube,  https://www.youtube.com/c/Ziuadeazi_mda/playlists

      13. Peace Journalism Principles and Practices: Responsibly Reporting Conflicts, Reconciliation, and Solutions, Steven Youngblood, 2017 — Routledge, Taylor & Francis Group